On the extinction Path!

Nu stiu cine se gandeste la asta, dar eu ma gandesc destul de des ca o sa ajungem si noi pe cale de disparitie , ca aproape toate animalele de pe planeta: elefanti, gheparzi, tigri, specii intregi de pesti, balene, specii de pasari, si cate ar mai fi.. Ele ajung pe care de disparitie din cauza omului

(cum ar fi cazul cainelui Dingo) , sau la un moment dat lupii care erau vanati,

bizonii aproape eradicati (nici nu mai stiu unde ar mai fi acum bizoni), zimbri din Romania care au desparut de 200 de ani, focile ucise cu bestialitate.

Oamenii se joaca de prea mult timp cu biodiversitatea ecosistemelor din intreaga lume , si nu avem decat de pierdut daca tot ce facem este doar sa exploatam si atat. Exploatam pana cand nu mai ramane nimic, noi am produs efectul de sera, noi oamenii stim sa facem multe lucruri si nu de fiecare data inventiile noastre duc la ceva bun.

Parerea mea este ca oricat de mult am exploata, chiar daca nu o sa mai ramana animal pe Pamant si o sa incepem sa ne mancam intre noi, planeta va stii intotdeauna sa se refaca dupa orice..cataclism..
La fel ca dupa era dinozaurilor.
Si asa cum noi incercam sa dam viata dinozaurilor si sa ne imaginam ce s-a intamplat cu ei, poate ca si noi o sa fim descoperiti ca o civilizatie pierduta in propriul consum.

Destinatie: acum!

(ascultati in timp ce cititi)
Lynyrd Skynyrd - Freebird

Va intrebati de ce mereu avem un ideal? un scop, un tzel...?
Va intrebati de ce e necesar acest scop? Ca sa ne dea speranta, sau ca sa ne dea vointa de a continua, de a ajunge undeva?
Pana la urma, scopul este pentru a ne da linistea sufleteasca ca trebuie sa facem ceva cu viata noastra pentru a ne atinge tzelul. Dar mai important decat scopul este drumul in sine pe care il parcurgem.
Imaginati-va cum ar fi sa ne atingem toate scopurile din prima, fara sa ne oprim si sa vedem pe unde mergem, fara sa ne uitam in stanga sau in dreapta, fara sa admiram privelistea sau sa ne bucuram de o adiere de vant (cati dintre noi mai fac asta sau mai realizeaza cat de placut este sa uiti de tine ascultand zgomotele normale?), fara sa ne uitam la cer intr-o noapte senina la mare sau la munte sau sa admiram luna, fara sa ne bucuram de felul in care orasul prinde viata. Ca sa fim sinceri acum, trebuie sa recunoastem ca s-au uitat de mult aceste lucruri. Nici cand facem o pauza de munca nu mai facem nimic pentru noi. Nu ne lasam dreptul la esec, la o mica pauza. Sunt mult prea multi care gandesc ca aceste lucruri nu mai conteaza, incat ceea ce scriu pare banal si poate chiar prostesc. Dar cea mai mare greseala este ca uitam sa fim copii indiferent de varsta; uitam sa visam si ne afundam din ce in ce mai mult in agitatia unei zile pline de munca, in linistea pe care ne-o da acea monotonie construita in jurul nostru.
Frica de a trai, frica de a fi liberi, frica de a nu mai depinde de nimeni, aceste lucruri ne tin departe de fericirea care ne este atat de la-ndemana.
Singurul lucru pe care nu il vedem si pe care nu il realizam este acela ca pana la urma, mai important decat scopul in sine este drumul parcurs pana acolo. Nu destinatia, ci drumul ne face oameni. Si cum noi vrem totul cat mai repede si daca se poate Acum!, ne pierdem pe noi insisi.

Avem o viata intreaga pentru a ne gasi drumul catre scopul ales. De ce sa nu fie unul placut?

Ajutati!

Daca va intereseaza, va rog frumos .. ajutati!

Fata merge pe jos

Iarasi bate la geam
frunza, cazand
coborand de pe ram, ram, ram...

...

cate lucruri se pierd in fiecare zi...
ne pierdem sperantele, ideile, puterile, aerul pe care il respiram, judecata, mintea.. ce mai.. capul cu totu'.
si nu ne dam seama, ca pe masura ce pierdem aceste lucruri, pierdem si posibilitatea de a realiza si constientiza ceea ce am pierdut..
ce e piersut, pierdut ramane... sau poate nu..
mereu imi place sa las loc de speranta..
..
si aceste puncte puncte...... semnifica un loc de mai bine, o speranta, o posibilitate de a completa sau inlocui spatiile cu puncte, cu idei si dorinte..
de aceea voi face uz exagerat de aceste ... cum sa le zic... puncte!



(to be continued)

It won't be long now

Traiesc de ceva vreme cu o lipsa de inspiratie acuta. Din cand in cand totusi, mai rasare cate o idee pe care daca nu o scriu atunci cand o gandesc, zboara repede, probabil la cineva care nu uita la fel de repede.. De data asta am prins una din zbor si o astern aici, ca sa nu mai fuga la altcineva prea curand.

... dar s-a dus.. si asta

Letting go.. maybe forever!

Intradevar, sa lasi lucurile asa cum sunt, fara sa incerci sa le schimbi, poate fi ceva dificil pentru multi. Si pentru mine e, dar, mi-am dat seama cat de mult pierdem asa. Cel putin, la mine asa e. Pentru ca m-am lasat ancorata in .. ceva.. ce ..nu stiu.. dar mai bine as fi lasat lucrurile asa cum erau. In fine.. what's done it's done! Nu?!

Si iata-ma in fata acestei probleme.. should I or shouldn't I let go? Da! O voi face.. voi lasa in urma tot ceea ce nu mai are legatura cu mine. Ca niciodata vorbesc intr-un blog despre ceva personal.. mereu gaseam o povestioara sau lasam gandurile sa curga ca si cum ar fi fost o invatatura pentru ceilalti, din ceea ce patisem eu! Acum sunt eu cea care trebuie sa invat, asa ca imi spun: "Lasa lucrurile asa cum sunt! Vor mai fii si altii, nu e greu!". Dar oare am sa ascult?? Ar trebui!

There's a big hole in me that hurts like hell while doing this.. but it's worth it for every memory that I will gain!

Stiti ce am pierdut tinandu-ma strans de trecut? Prieteni (pentru ca in loc sa ii las pe cei vechi in urma.. nu am dat importanta celor noi).., familie.., o viatza normala! E ironic! Dar..de ceea ce ti-e frica, CHIAR nu scapi.. Acum.. nu mai aceleasi frici.. poate asta ma va ajuta acolo unde inainte greseam..

Ganduri spuse alandala..

Si tot raul e spre bine. Mi-am dat seama, printr-o greseala colosala pe care am facut-o, de ceea ce aveam cu adevarat la acel moment: aproape nimic.. prieteni pe care ii consideram de o viatza.. s-au dovedit sa nu fie nimic decat.. oameni! Intradevar..oamenii sunt facuti sa greseasca si ne spunem asta ca un motiv ca sa iertam, dar cum sa ierti pe cineva care te-a mintit?

E adevarat..AM MINTIT si eu! O singura data, dar de ajuns sa pierd prieteni. Cu toate acestea nu regret, pentru ca m-am trezit dintr-o iluzie ce mi-o creasem singura cu ajutorul unui.. mai bine nu zic.., mi-am dat seama ca prietenii pot dispare la fel de repede precum au aparut pentru ca nu pot intelege mai mult decat propriul egoism, am realizat ca "my best EX friend" (so called friend) nu era mai mult decat o persoana dornica de atentie, pe care o data ce a primit-o.. a uitat complet de .. de mine!.. am realizat ca lumea incerca sa ma controleze numai pentru propia satisfactie,orgoliu si egocentrism.. si am realizat ca am parte de ceva unic, de care multa lume vorbeste dar STIU ca nu multi o simt cu adevarat si stiu ca asta e si motivul pentru care nimeni nu ma va crede niciodata ( poate ca asta e si farmecul..sa ai ceva ce toata lumea si-l doreste si sa nu te creada niciodata ca il ai, pentru ca ei sunt mult prea orbiti de lacomia de a avea ei totul ).

Sunt ganduri spuse foarte tarziu, cand somnul m-a luat dar nu vreau sa ma culc.. gandurile mele, pe care nu o sa le citeasca nimeni..

Revin! DEci Da! Am mintit! Am facut lucrul de care nu ma consideram vreodata capabila.. poate ca am pierdut un prieten adevarat.. dar., .., faptul ca dintr-un astfel de soc am reusit sa ma pun pe picioare cum nu am facut-o vreodata, faptul ca pierzand am reusit sa castig mai mult decat as fi avut daca nu as fi Mintit vreodata, faptul ca scriu aceste randuri acum.. it makes it all worth it!!! Desi era cat pe ce sa pierd tot! Merita!Acum pot sa spun ca am castigat, pentru ca acum stiu ce inseamna sa lupti cu adevarat!

Gandurile mele se termina acum! Inainte sau poate prea tarziu de a incepe sa fie banale.. Acum se termina tot si incepe restu'! .. Vorbe .. cu sau fara sens.. dar ale mele...si deci.. renunt la tot, in urma unei greseli imense.. renunt.. ca sa pot incepe iar, mai bine.. cum trebuie... renunt ca sa castig!