Ajutati!

Daca va intereseaza, va rog frumos .. ajutati!

Fata merge pe jos

Iarasi bate la geam
frunza, cazand
coborand de pe ram, ram, ram...

...

cate lucruri se pierd in fiecare zi...
ne pierdem sperantele, ideile, puterile, aerul pe care il respiram, judecata, mintea.. ce mai.. capul cu totu'.
si nu ne dam seama, ca pe masura ce pierdem aceste lucruri, pierdem si posibilitatea de a realiza si constientiza ceea ce am pierdut..
ce e piersut, pierdut ramane... sau poate nu..
mereu imi place sa las loc de speranta..
..
si aceste puncte puncte...... semnifica un loc de mai bine, o speranta, o posibilitate de a completa sau inlocui spatiile cu puncte, cu idei si dorinte..
de aceea voi face uz exagerat de aceste ... cum sa le zic... puncte!



(to be continued)

It won't be long now

Traiesc de ceva vreme cu o lipsa de inspiratie acuta. Din cand in cand totusi, mai rasare cate o idee pe care daca nu o scriu atunci cand o gandesc, zboara repede, probabil la cineva care nu uita la fel de repede.. De data asta am prins una din zbor si o astern aici, ca sa nu mai fuga la altcineva prea curand.

... dar s-a dus.. si asta

Letting go.. maybe forever!

Intradevar, sa lasi lucurile asa cum sunt, fara sa incerci sa le schimbi, poate fi ceva dificil pentru multi. Si pentru mine e, dar, mi-am dat seama cat de mult pierdem asa. Cel putin, la mine asa e. Pentru ca m-am lasat ancorata in .. ceva.. ce ..nu stiu.. dar mai bine as fi lasat lucrurile asa cum erau. In fine.. what's done it's done! Nu?!

Si iata-ma in fata acestei probleme.. should I or shouldn't I let go? Da! O voi face.. voi lasa in urma tot ceea ce nu mai are legatura cu mine. Ca niciodata vorbesc intr-un blog despre ceva personal.. mereu gaseam o povestioara sau lasam gandurile sa curga ca si cum ar fi fost o invatatura pentru ceilalti, din ceea ce patisem eu! Acum sunt eu cea care trebuie sa invat, asa ca imi spun: "Lasa lucrurile asa cum sunt! Vor mai fii si altii, nu e greu!". Dar oare am sa ascult?? Ar trebui!

There's a big hole in me that hurts like hell while doing this.. but it's worth it for every memory that I will gain!

Stiti ce am pierdut tinandu-ma strans de trecut? Prieteni (pentru ca in loc sa ii las pe cei vechi in urma.. nu am dat importanta celor noi).., familie.., o viatza normala! E ironic! Dar..de ceea ce ti-e frica, CHIAR nu scapi.. Acum.. nu mai aceleasi frici.. poate asta ma va ajuta acolo unde inainte greseam..

Ganduri spuse alandala..

Si tot raul e spre bine. Mi-am dat seama, printr-o greseala colosala pe care am facut-o, de ceea ce aveam cu adevarat la acel moment: aproape nimic.. prieteni pe care ii consideram de o viatza.. s-au dovedit sa nu fie nimic decat.. oameni! Intradevar..oamenii sunt facuti sa greseasca si ne spunem asta ca un motiv ca sa iertam, dar cum sa ierti pe cineva care te-a mintit?

E adevarat..AM MINTIT si eu! O singura data, dar de ajuns sa pierd prieteni. Cu toate acestea nu regret, pentru ca m-am trezit dintr-o iluzie ce mi-o creasem singura cu ajutorul unui.. mai bine nu zic.., mi-am dat seama ca prietenii pot dispare la fel de repede precum au aparut pentru ca nu pot intelege mai mult decat propriul egoism, am realizat ca "my best EX friend" (so called friend) nu era mai mult decat o persoana dornica de atentie, pe care o data ce a primit-o.. a uitat complet de .. de mine!.. am realizat ca lumea incerca sa ma controleze numai pentru propia satisfactie,orgoliu si egocentrism.. si am realizat ca am parte de ceva unic, de care multa lume vorbeste dar STIU ca nu multi o simt cu adevarat si stiu ca asta e si motivul pentru care nimeni nu ma va crede niciodata ( poate ca asta e si farmecul..sa ai ceva ce toata lumea si-l doreste si sa nu te creada niciodata ca il ai, pentru ca ei sunt mult prea orbiti de lacomia de a avea ei totul ).

Sunt ganduri spuse foarte tarziu, cand somnul m-a luat dar nu vreau sa ma culc.. gandurile mele, pe care nu o sa le citeasca nimeni..

Revin! DEci Da! Am mintit! Am facut lucrul de care nu ma consideram vreodata capabila.. poate ca am pierdut un prieten adevarat.. dar., .., faptul ca dintr-un astfel de soc am reusit sa ma pun pe picioare cum nu am facut-o vreodata, faptul ca pierzand am reusit sa castig mai mult decat as fi avut daca nu as fi Mintit vreodata, faptul ca scriu aceste randuri acum.. it makes it all worth it!!! Desi era cat pe ce sa pierd tot! Merita!Acum pot sa spun ca am castigat, pentru ca acum stiu ce inseamna sa lupti cu adevarat!

Gandurile mele se termina acum! Inainte sau poate prea tarziu de a incepe sa fie banale.. Acum se termina tot si incepe restu'! .. Vorbe .. cu sau fara sens.. dar ale mele...si deci.. renunt la tot, in urma unei greseli imense.. renunt.. ca sa pot incepe iar, mai bine.. cum trebuie... renunt ca sa castig!

Rucsandra, you should dress up as a Kitty.. ce chestie ...

The Halloween Costume Generator

My Result: Kitty

Admit it, you've always wanted to lay back, look adorable, and let everyone else do the work. That's why your perfect Halloween costume is squishy, fuzzy, loveable little creature. You're cute and sweet, and you're sure to get all the attention this year, even after the party's over. Of course you've got a naughty streak as well, and have been known to show your claws from time to time, but you won't swipe unless you really need to.

So show off that sweetness at all the parties in furry, footed pajamas and some ears. You're sure to find someone to give you a hug. Aww...

Take this test >

"Cand viata nu iese asa cum vrem"

De cate ori nu am auzit asta.. "viata nu e asa cum vroiam sau cum imi imaginam"?? Eu una stiu ca am auzit-o poate de prea multe ori, cel mai probabil din gura cuiva care tocmai fusese dezamagit de .. viatza! Suntem inconjurati de simplitate, dar ne place sa complicam totul numai pentru ca mai apoi sa ne gandim cum sa simplificam sau ca e prea complicat.... s.a.m.d. Dar s-a gandit oare cineva ca nu este chiar atat de complicat?

Eu mi-am pus aceasta problema, in momentul in care m-am simtit dezamagita. De ce? Sau de cine? Nu conteaza! Asta e si ideea! Ca ne cramponam prea mult de imagini create de noi, bineinteles ireale, pe care incercam sa le mentimem vii, merem in preajma, le facem sa ne bantuie si pe urma platim sedinte la psiholog (si bineinteles nimeni nu considera asta , nu?).

Intrebarea care persista in acest moment in jurul meu este urmatoarea: "De ce?". Considerati ca e prea simpla aceasta intrebare? Eu zic ca spune multe. E .. simpla..

Pur si simplu.. "de ce?" .. Aceasta intrebare, chiar daca nu stiti exact la ce se refera .. poate avea orice raspuns vreti. Orice!! Cu conditia sa fie destul de simplu ca sa satisfaca orice curiozitate.

Off.. e prea tarziu si gandurile zboara de la o idee la alta! Nici eu nu mai stiu ce vreau. Am si uita raspunsul la intrebare. Si era atat de simplu.. off.. Ma consolez cu ideea ca sunt fata desteapta si ca raspunsul e simplu.. Amuzant ,nu-i asa? Si ametitor...

Stiu! Am gasit! Rasunsul e: "Nu stiu!" Nu stiu de ce am vrut sa vorbesc despre asta, pentru ca nu sunt intr-o stare pesimista; nu stiu de ce nu mai imi gasesc ideile si scriu numai tampenii; nu stiu pana la urma de ce scriu tot ce scriu pentru ca si asa nu au vreo importanta pentru nimeni.. iar eu o sa uit starea in care ma aflu acum si de sfaturile pe care, pana la urma mi le dau mie. Pentru ca , dintr-un anumit punct de vedere, aceste "ganduri" .. sa le zic asa.. sunt de fapt sfaturi pe care ni le dam noua. E ceva de genu: ma uit in oglinda si ma cert ca fac nu stiu ce ..

In fine.. Renunt la tot, si nu zic decat asta: "Rucsandra, asculta-ma bine! Daca se intampla ceva cu care nu esti de acord, intreaba-te: 1) te priveste personal?; 2) e chiar atat de grav?; 3) nu ai putea face altceva in loc sa te cramponezi?; 4) ai cum sa schimbi situatia? ( chiar daca incerci tot ce stii). Daca cel putin 2 raspunsuri sunt negative inseamna ca te ambalezi degeaba! Du-te culca-te.. mananca ceva . si .. traieste in continuare cum poti mai bine si nu oprindu-te la ce e mai rau!"

Si acum: TREAZIREAAA!!! Go and live..

... life...

Am facut un test azi.. Nu mi-a venit sa cred ce mi-a iesit..
Iata!!!


You're a Chosen One!

The Ultimate Personality Test
Brought to you by Tickle


"You're warm, giving, knowing, and patient. Chances are you're not afraid to actively pursue your goals and dreams. As if all that weren't enough, you pretty much set the standard for emotional health by being filled with positive feelings and energy.You'd be a great person in an emergency and you always return phone calls. You're no fair-weather friend.And that's just scratching the surface"

Eee.. ce mai ?! asta-s cica eu!

Ce te faci cand ti-e somn?

Exact! Ce te faci daca ti-e somn? Dormi? Sau poate te chinui sa stai treaz..

Si totusi... intrebarea ramane.. Vreau sa dorm.. dar nu am unde..ce ma fac??

Eu una zic sa dormi. . . orice ar fi.. inchizi ochii, oriunde ai fi, si te odihnesti un pic. Un pic aici, un pic acolo, un pic in tramvai, un pic la serviciu, iar in tramvai.. si gata.. e seara si ai ajuns acasa.. Si ai trecut cu bine si peste ziua asta.. sau ai visat ca era zi? Cine stie.. Te faci ca stii mai bine si te bagi la un dus.. te uiti la un film ceva.. sau poate o carte.. si tragi pe dreapta cat mai repede.. Sau poate deja ai facut asta si visezi ca citesti, sau ca te uiti la film .. sau ca.. ee.. sa nu ne gandim prea mult.. ca motaiam atat de binee..

Off..

Deja ma gandesc la un pat imens.. in care sa ma intind si sa uit de tot si de toate.. nu mai vreau nimic altceva.. muzica usor in surdina.. si sa nu ma trezesc singura..

vremuri schimbatoare

Am trecut azi pe langa locul unde am stat sa privesc apusul soarelui. Nu mai exista! Adica gardul pe care am stat a fost inlocuit de un altul, iarba a fost inlocuita cu alta mai verde, au fost plantate flori, la comanda, iar locul unde am stat, desi exista, nu iti mai da posibilitatea sa te asezi si pur si simplu sa stai! Dar mereu imi voi aduce aminte de acel soare, de felul in care batea vantul si cum iarba se apleca in fata lui.

Acelasi lucru se intampla peste tot. Se vorbeste de modernizare, dar poate nu o astfel de modernizare ne doream. Nu-i nimic! Ei stie mai bine!Ei, si nu noi! Ei, cei care nu isi doresc altceva decat inca o masina si casa cu piscina, ei cei care au uitat sau poate nu au cunoscut niciodata linistea de la blocurile din zonele marginase, linistea oferita de joaca copiilor din fata blocului, de batranii care stau pe banca la povesti.

In fata blocului meu au disparut copacii, copiii, jocurile si povestile. Le-au scos ca sa faca o parcare mai mare! A disparut copacul cocosat de vreme, care inflorea pe tonuri de rosu in fiecare primavara, si care ma facea sa visez la zile de vara cu ploi calde, la certurile pe craca din stanga care oferea sprijin pentru un leagan. Incet incet, au disparut toate. Ne-am ales cu utilaje de betonat, mizerie, desertaciune, ne-am ales cu .. ei bine .. nimic!

Dar am ramas cu amintirile copilariei! Amintiri pe care le vom fabrica pentru copii nostri.

Primele ganduri

Nu e nevoie sa ne intelem unii pe altii! E de ajuns sa inchidem ochii si sa simtim. Nu ne lasam condusi prea mult de simturi si aici gresim.

Daca ne-am lasa condusi de simturi si de sentimente poate ne-ar fi mai bine decat daca gandim inainte de a face ceva. Cu totii uitam ca viata o traim o data! Ca ni s-a dat sa o traim cum vrem, si ne lasam scufundati prea mult in alte treburi cotidiene, in alta viata care ne fura de fapt ceea ce trebuie sa facem si sa fim!

Eu vreau sa simt!!! Vreau sa inchid ochii si sa simt cu adevarat vantul pe fata mea, sa aud frunzele, sa vad lumina placuta a soarelui printre ramurile copacilor, sa observ din alt unghi si cu alti ochi copii din parc, batranii de pe banca, tinerii de pe alee. Vreau sa nu ma mai simt complexata de lucruri banale, complexe intiparite de alti si nu de mine: ca sunt fata, ca sunt tanara, ca sunt visatoare, cu capul in nori, imatura. Sunt catalogari ale unor oameni care vad ca si mine lucrurile dar le e frica sa recunoasca; sa recunoasca ca desi nu traiesc viata pe care si-o doreau, singurii vinovati pentru asta sunt chiar ei. Greseala e urmatoare: ne uitam in gura celorlalti si uitam sa ne lasam purtati de val. Viata trebuie simtita in aceesi masura cu felul in care o traim. Cand am iesit intr-o seara de la serviciu, un loc unde nu am unde sa ma uit pe geam decat daca intru in biroul altor colegi, m-am hotarat sa merg pe jos acasa, desi faceam cu tramvaiul 20 de minute sau mai mult! Pe drum, m-a atras ceva: eram langa biserica Sf.Mina, mai exact langa garduletul ce imprejmuieste spatiul verde de langa biserica. Seara se lasa incet, si soarele inca se mai vedea. Mi-am gasit un loc pe acel gard, undeva in spatele unui pom, si m-am uita la soare cum disparea usor printre copaci. Ma uitam la iarba, la oamenii care treceau, si pur si simplu stateam. Stateam si nu faceam nimic. Nici macar nu m-am miscat din loc. Am stat asa, privind. O Ora!!! Pana a apus soarele si nu se mai vedea nimic, dar inca mai era cerul luminat. Dupa care m-am ridicat, m-am suit in tramvai si m-am dus acasa. Consider ca toti trebuie din cand in cand sa punem pauza la tot ce se intampla in jurul nostru, sa spunem Stop, sa luam o gura de aer si sa continuam!

Ce-mi doresc acum cel mai mult e sa stau intinsa .. pe iarba.. si sa ma uit la soare, la copaci, si uit de tot, si sa stau... Asta e ce simt eu dupa ce, zilnic, fac acelasi si acelsi lucru. Simt nevoia de liniste, de timp cu mine, sau pur si simplu sa stau cu cineva fara sa zic nimic.