Poti privi lumea prin ochii unui copil? Da! Copilul din tine. Eu il cunosc; pe copilul din mine. Astazi am fost un pic mai aproape de el. Astazi l-am facut fericit! L-am ajutat sa isi vada visul cu ochii: sa mearga pe bicicleta!
Toata lumea stie sa mearga pe bicicleta, nu? Cel putin asa credem, pentru ca e asa de usor sa mergi pe bicicleta incat totul se poate compara cu el. Cand ceva ni se prezinta a fi simplu, usor, accesibil, ne este comparat cu mesul pe bicicleta.
Eu va spun ca nu e asa de simplu.
De mic copil mi-am dorit o bicicleta. Toata lumea avea. Chiar si fratii mei mai mari. Credeam ca trebuie sa ai o anume varsta ca sa primesti cadou o bicicleta. Si asa am asteptat.. Si am asteptat... Si am trecut de 20 de ani si am realizat ca nu o sa mai primesc bicicleta dorita. Pe parcurs am si uitat ca vreau una. Dar copilul din mine nu a uitat. Mi-a adus aminte din cand in cand de aceasta dorinta 'suprimata' prin vise. Ooo.. si ce vise!! Multe vise in care mergeam cu bicicleta si nu imi era frica de viteza sau de orice altceva. Pluteam.. Ma trezeam, purtam in gand cateva zile sentimentul pe care mi-l lasa visul: libertate! Si totusi nu reuseam sa ma apropii de ea.
De ceva ani(sa fie vreo doi) aceasta dorinta a ajuns in Top 5 ca sa zic asa.. Vroiam sa vad cum e.. Toti prietenii mei mergeau cu bicicleta. Mai ceva ca dragostea patimasa, bicicleta incepuse sa ii imbolnaveasca pe toti cunoscutii mei.
Well, azi pot spune ca a fost prima oara pentru mine.
I did it!!!! Si a fost genial! Am reusit sa imi indeplinesc visul, sa il traiesc si sa ii demonstrez cel mai important lucru: chiar daca unele lucruri sunt batute in cuie si trebuie sa se intample la anumite varste, niciodata nu e prea tarziu si indiferent de ce ti se spune, numai tu stii daca poti sau nu sa faci lucrul respectiv. Trebuie sa vrei, trebuie sa fii realist, trebuie sa stii ce poti si ce nu si ce e cel mai important: TREBUIE SA INCERCI ..
Totul poate fi la fel de minunat, dar daca nu incercam, daca nu trecem noi prin experienta respectiva, nu stim cat de minunat e.
Toata lumea stie sa mearga pe bicicleta, nu? Cel putin asa credem, pentru ca e asa de usor sa mergi pe bicicleta incat totul se poate compara cu el. Cand ceva ni se prezinta a fi simplu, usor, accesibil, ne este comparat cu mesul pe bicicleta.
Eu va spun ca nu e asa de simplu.
De mic copil mi-am dorit o bicicleta. Toata lumea avea. Chiar si fratii mei mai mari. Credeam ca trebuie sa ai o anume varsta ca sa primesti cadou o bicicleta. Si asa am asteptat.. Si am asteptat... Si am trecut de 20 de ani si am realizat ca nu o sa mai primesc bicicleta dorita. Pe parcurs am si uitat ca vreau una. Dar copilul din mine nu a uitat. Mi-a adus aminte din cand in cand de aceasta dorinta 'suprimata' prin vise. Ooo.. si ce vise!! Multe vise in care mergeam cu bicicleta si nu imi era frica de viteza sau de orice altceva. Pluteam.. Ma trezeam, purtam in gand cateva zile sentimentul pe care mi-l lasa visul: libertate! Si totusi nu reuseam sa ma apropii de ea.
De ceva ani(sa fie vreo doi) aceasta dorinta a ajuns in Top 5 ca sa zic asa.. Vroiam sa vad cum e.. Toti prietenii mei mergeau cu bicicleta. Mai ceva ca dragostea patimasa, bicicleta incepuse sa ii imbolnaveasca pe toti cunoscutii mei.
Well, azi pot spune ca a fost prima oara pentru mine.
I did it!!!! Si a fost genial! Am reusit sa imi indeplinesc visul, sa il traiesc si sa ii demonstrez cel mai important lucru: chiar daca unele lucruri sunt batute in cuie si trebuie sa se intample la anumite varste, niciodata nu e prea tarziu si indiferent de ce ti se spune, numai tu stii daca poti sau nu sa faci lucrul respectiv. Trebuie sa vrei, trebuie sa fii realist, trebuie sa stii ce poti si ce nu si ce e cel mai important: TREBUIE SA INCERCI ..
Totul poate fi la fel de minunat, dar daca nu incercam, daca nu trecem noi prin experienta respectiva, nu stim cat de minunat e.
1 comment:
hehe! bravo!! când ieşim cu biclele prin parc? :D
Post a Comment