vremuri schimbatoare

Am trecut azi pe langa locul unde am stat sa privesc apusul soarelui. Nu mai exista! Adica gardul pe care am stat a fost inlocuit de un altul, iarba a fost inlocuita cu alta mai verde, au fost plantate flori, la comanda, iar locul unde am stat, desi exista, nu iti mai da posibilitatea sa te asezi si pur si simplu sa stai! Dar mereu imi voi aduce aminte de acel soare, de felul in care batea vantul si cum iarba se apleca in fata lui.

Acelasi lucru se intampla peste tot. Se vorbeste de modernizare, dar poate nu o astfel de modernizare ne doream. Nu-i nimic! Ei stie mai bine!Ei, si nu noi! Ei, cei care nu isi doresc altceva decat inca o masina si casa cu piscina, ei cei care au uitat sau poate nu au cunoscut niciodata linistea de la blocurile din zonele marginase, linistea oferita de joaca copiilor din fata blocului, de batranii care stau pe banca la povesti.

In fata blocului meu au disparut copacii, copiii, jocurile si povestile. Le-au scos ca sa faca o parcare mai mare! A disparut copacul cocosat de vreme, care inflorea pe tonuri de rosu in fiecare primavara, si care ma facea sa visez la zile de vara cu ploi calde, la certurile pe craca din stanga care oferea sprijin pentru un leagan. Incet incet, au disparut toate. Ne-am ales cu utilaje de betonat, mizerie, desertaciune, ne-am ales cu .. ei bine .. nimic!

Dar am ramas cu amintirile copilariei! Amintiri pe care le vom fabrica pentru copii nostri.