sa fie oare frica de necunoscut? cred ca usor usor am inventat frica de stabilitate si inclinatiile catre nesiguranta transformate in sport extrem cu care ne mandrim. de ce? pentru ca toti fac asta, pentru ca societatea ne-a indus aceste temeri si stil de viata? sa fie asta? nu.. tind sa cred ca nimeni nu este vinovat pentru ce se intampla in afara de noi.. dependenta isi are si ea un loc fruntas in acest proces de transformare la care luam cu totii parte fara sa facem nimic insa.. ne lasam dusi de val, dar de valu' care nu trebuie..
incercam sa reflectam asupra lucrurilor care ne implica si pe noi si nu reusim nimic..
oferim incredere si cu cat oferim mai multa cu cat pierdem mai multa incredere si in noi insine.. oferind totul si lasandu-ne prada riscurilor, ne pierdem identitatea si ne contopim cu persoana care primeste aceste daruri..
vino..pleaca...vino..pleaca... fa ce vreau eu, chiar daca nu stiu nici eu prea bine.. asteapa-ma sa ma hotarasc..
cu toate astea, prefer sa ma declar invinsa complet si sa astept .. sa ma las impinsa si chemata in acelasi timp.. sa ma las cucerita complet si sa risc sa pierd totul. de ce? pentru ca oferind totul nu mai am nimic de pierdut. pentru ca oferind totul castig din ce in ce mai mult.. mai multa liniste.. mai mult spatiu.. mai multa independenta..
fara nimic sunt totul..
No comments:
Post a Comment